luni, 11 mai 2015

SCRISOARE CĂTRE MAME

Azi probabil m-a ajuns cuţitul la os. La osul de mamă care vrea ca fiica ei să crească într-o societate educată, în care oamenii se respectă pe ei şi pe cei din jur. Azi dimineaţa,  de altfel ca în fiecare zi împreună cu mărunţica mergem la terenul de joacă... prima imagine o mamă şi băieţelul ei de vreo 5 ani, el se legăna în scrânciob, ea fuma la 1 metru distanţă. ASTA nu pot  înţelege -

Cum să fumezi în ochii copilului tău, expirând fum către toţi copiii din preajmă?
Trebuie să stau non stop cu ochii pe Amelie, care acum e un aspirator performant... tot ce o interesează trebuie să testeze  - gustând. De ce să nu mă pot relaxa pe malul lacului, admirând valurile, dar să mă uit câte chiştoace ridică de pe jos să le bage în guriţă. Este alegerea fiecărui să îşi dăuneze cât vrea, dar atunci când ajungi să faci rău propriului copil cât şi altora deja nu mai e vorba de democraţie, e vorba de nesimţire şi dezinteres total de viitorul şi sănătatea atât fizică cât şi morală a copilului tău. Chiar un pic de răbdare... 2 - 3 ore fără o ţigară? se va termina lumea? se rezistă fără hrană câteva zile, nu cred că te poţi usca fără să te omori pe tine şi  copiii din jur.

Cum poţi sta cu berea în mână în timp ce copilul tău se uită la tine şi prietena ta care face exact ca tine.
Şi ne mirăm că suntem în topul ţărilor cu cel mai ridicat consum de alcool... păi e normalitate ca cei mici îşi văd mama în amiaza zilei "savurând" dintr-o bere. Apa hidratează mult mai eficient, iar dacă aşa de tare ţii poftă de o bere, când copilul tău va dormi la amiază - cheamă-ţi prietena şi faceţi măcar baie de bere  în casa voastră.

Cum îţi poţi numi copilul "măgar"? 
Mie îmi roşesc urechile când aud mame care îşi numesc copiii în fel şi chip.  Cuvintele au o putere uluitoare, pe care noi puţin o înţelegem, ele rămân în subconştientul copilului, şi ulterior aceste impresii şi amintiri creează de fapt personalitatea viitorului adult. Copiii sunt ca nişte sămânţe - dacă le spui  cuvinte de încurajare - pui îngrăşăminte şi creşte un copac viguros, înălţător spre cer, dacă îi arunci etichete gen - măgar, prost, tontălau - atunci vei uda cu otravă rădăcina plăpândă a unui omuleţ care ar fi avut şansa de a deveni un om de cultură, un om valoros.Tocmai de asta, suntem o naţiune fără verticalitate, o turmă uşor de condus, de furat şi de manipulat.

Cum poţi să arunci seminţe direct în faţa celor mici, lângă scaunul pe care îşi vor aranja păpuşile fetiţele din curte?
Exită pungi, există hârtie - e chiar atât de greu de făcut un mic efort de a arunca resturile la gunoi. Doar e atât de plăcut când stai într-un loc curat, de ce să dăm vina pe Chirtoacă, dacă nouă ne lipseşte EDUCAŢIA.  Primii trei ani din viaţa copilului sunt ESENŢIALI, şi sunt anii care cei mici îi petrec majoritatea timpului cu noi mamele, cele care ar trebui să fim exemple.

Cum putem să cerem să trăim într-o lume mai bună dacă noi ne comportăm urât. Şi noi, mamele suntem cele care creăm OAMENI NOI, avem în mâini soarta unei noi generaţii - de ce să le arătăm copiilor noştri că a fuma, a consuma alcool, a-i numi măgari,  a arunca gunoi pe jos e absolut NORMAL. Nu mai zic de exemple bune să dăm... măcar să ne stăpânim viciile.

Dragele mele mame şi viitoare mame - fără supărări şi ofensări, haideţi să începem schimbarea de la noi, să le oferim copiilor ce e mai bun - dargoste, căldură şi exemple pozitive. Haideţi noi să fim clasa politică care să facă reformele, începând cu familiile noastre.

marți, 5 mai 2015

Viorica îşi revine... cu ajutorul banilor şi gândurilor bune trimise de noi

 Povestea ei tragică v-a emoţionat pe mulţi. Viorica, tînăra de 20 de ani care de jumătate de an luptă pentru viaţa sa.  Ea a a dat dovadă că vrea să trăiască şi  a uimit medicii din capitală care erau foarte sceptici în privinţa stării ei. E însă le-a dovedit tuturor că după 7 operaţii pe creier a învăţat din nou să mănânce, să deschidă ochii, să vorbească şi să zâmbească. După seminarul motivaţional din Drochia, am strâns fiecare leu şi cu 10.000 de lei am mers la ea acasă. Chiar vineri a fost adusă acasă, pînă în iunie doctorii nu pot interveni medical, şi cum acasă şi pereţii lecuiesc, Viorica se luptă cu neputinţa alături de familia sa.
 Cu toate că îi este greu să vorbească de cum am intrat în casă a vrut să fie ridicată de pe patul ei de suferinţă şi să stea lângă mine. Am apucat-o de mână şi am strîns-o bine, crezând astfel că o parte din puterea mea se va transfera în corpul şi în sufletul ei chinuit de durere şi neîncredere.Şi am visat... cum se va face bine, va fi mireasă şi va putea mulţumi tuturor oamenilor care o ajută.


Am rugat-o să zâmbească, şi a făcut-o, iar acest lucru mi-a arătat că totul e posibil. Am încurajat-o cât de mult am putut, şi cu ultimile puteri după seminarul motivaţional i-am spus că recuperarea totală depinde de ea. Totul e în căpuşoru ei şi cu încredere în ea se va pune pe picioare.

M-am autoinvitat şi la nunta lor, care, ar fi trebuit să aibă loc în vara aceasta. Le-am zis amândurora, atât Vioricăi cât şi iubitului ei, un vechi prieten de-al meu Saşa, că vom ajunge în ziua când îi vom vedea frumoşi în rochie de mireasă şi costum de mire. Saşa i-a fost aproape mereu, şi în cele mai grele momente, în care medicii nu îi dădeau nicio şansă, dormea practic în biserică, se ruga pentru fata pe care o iubea şi care voia să îi devină mama copiilor săi. Şi acum, de când a venit acasă, vine în fiecare zi la ea, o scoate afară la plimbare, o poartă pe braţe în toate camerele casei acolo unde vrea să ajungă iubita sa neputincioasă.
 
În ochii familiei sale triste am întrezărit raze de speranţă, şi vreau ca fiecare dintre oamenii care au citit povestea ei, să îi trimită gânduri bune şi putere. De asta are mare nevoie. Dar pentru  a o vedea sănătoasă familia Postovan a cheltuit deja toata agoniseala lor de o viaţă. Au vândut tot ce puteau şi acum se bucură de orice ajutor venit. Cu lacrimi în ochi, Oxana, mama Vioricăi ne-a mulţumit tuturor pentru că i-am oferit şansa să rămână lângă fata sa, să o îngrijească şi să o întărească. Dacă nu ar fi apărut ajutorul nostru, cu toată durerea de mamă ar fi trebuit să plece în Italia ca să muncească şi să aibă cu ce îşi hrăni fiica bolnavă, sora ei şi fratele mai mic. În total sau acumulat 25 693 lei, 600$ şi 350 Euro.  Cine mai poate să ajute această tânără să se ridice pe propriile picioare o puteţi face -
Oxana Postovan -069026339, 068142578
nr  ident>:2003012035226

Dar şi pe conturile
Postovan Elena,
 nr de identificare:  2007012027489
conturi 22522549008 Banca "MoldovaAgroinbank" S.A filiala Drochia, cod bancar AGRNMD2X702


Sper ca în curând să o revedem aşa pe fata frumoasă cu părul de foc.

luni, 4 mai 2015

Întâlnire de suflet cu drochienii mei, împreună am adunat 10.000 de lei pentru Viorica

 Am revenit acasă într-o perioadă grea sufleteşte pentru familia noastră, exact jumătate de an de când Andruşa s-a înălţat spre cer şi ne-a lăsat să ne testăm răbdarea, dragostea, compasiunea şi dorinţa de a trăi. Exact  în perioada când ne luam rămas bun de la el, pentru Viorica începea lupta cu moartea. La doar 20 de ani, un diagnostic cumplit a doborât-o la pământ şi doar dorinţa ei de a trăi şi sacrificiul mamei sale o ţin şi acum în viaţă. Pentru ea am decis să vin cu un seminar motivaţional în Drochia, astfel să putem colecta mai mulţi bani care să ajute o mamă, să rămână lângă patul de suferinţă a copilei sale, să nu fie nevoită să plece la muncă în Italia pentru a avea cu ce să îşi salveze fata.

Împreună cu o altă femeie,  mereu pusă pe treabă, Cristina Jitaru şi toată redacţia săptămânalului Glia Drochiană am început să organizăm primul seminar motivaţional în Drochia. Ştiam că îmi va fi mai greu decât în Chişinău, aici unde oamenii au ocazia să mai iasă din case la diferite evenimente. Ştiam că îmi va fi greu să vorbesc în faţa celor care mi-au fost învăţători, în faţa celor care m-au văzut cum au crescut, în faţa celor care mă ştiau de Lilia Ojovan... apoi de Lilu.

Am vorbit despre acelaşi lucru, cum să ne regăsim în toată rutina, cum să ne facem timp şi pentru NOI în toate grijile vieţii cotidiene, cum să devenim mai buni şi să ne amintim că de fapt menirea noastră pe pământ este de a face bine şi frumos în urma noastră.

Cel mai emoţionant moment a fost când am îmbrăţişat-o pe scenă pe Cristina şi le-am zis celor din sală să îmbrăţişeze pe cine au aproape ... şi atunci mi s-a umplut inima de împlinire văzând 200 de oameni care se cuprind, zâmbesc şi îşi vorbesc privindu-se în ochi. Atunci mi-am dat seama că cele 2 ore petrecute acolo şi-au avut un rost, au atins inimile, au deschis sufletele, le-au amintit că viaţa e plină de frumuseţe şi bunătate trebuie doar noi să avem ochi frumoşi şi suflet deschis pentru a vedea toate.

Vreau să le mulţumesc tuturor oamenilor care s-au implicat în organizare, tuturor care au venit să mă susţină pe mine şi împreună să o ajutăm pe Viorica. Toţi banii adunaţi din vânzarea biletelor şi donaţiile - în valoare de 10.000 de lei au ajuns în  mâinile mamei Vioricăi. Oxana - cu lacrimi în ochi de fericire ne-a mulţumit tuturor. Mâine revin cu un articol detaliat despre starea Vioricăi pentru toţi cei care s-au implicat 






 Iată şi doamna profesoară de matematică Maria Leancă din şcoala generală, fericită să mă ţină în braţe... nu să mă cheme la tablă.















 Ea este Ina, cea cu care prima dată m-am dichisit şi am mers la discoteca din sat.







joi, 23 aprilie 2015

Viaţa i-a fost distrusă într-o clipă. Drama unei tinere de 20 de ani din Drochia



 Toţi trăim prin visele noastre, să avem o familie, o casă, copii care să ne arate rostul pe pământ. Aşa a visat şi Viorica Postovan din Ţarigrad, satul în care m-am născut. La 20 de ani ai săi, trăia o viaţă normală. Era îndrăgostită peste urechi de un băiat din sat, planificau nunta, casa.. parcă totul merge asa cum ar fi trebuit sa fie. Mergea la biserică şi aprindea lumânări pentru ca  Dumnezeu să aibă grijă de oamenii care o înconjoară, ca ei să fie sănătoşi şi fericiţi precum era ea...
 
Dar  povestea ei de viaţă a luat o întorsătură tragică. Într-o seară i s-a făcut rău din senin, a chemat salvarea din oraşul Drochia, timp de o zi a ajuns de urgenţă pe masa de operaţie la Spitalul Institutul de neurologie şi neurochirurgie din Chişinău, acolo a fost diagnosticată cu cavernom de trunchi cerebral, pe întelesul tuturor este o malformaţie rară de ghemuri vasculare. Timp de câteva luni a suportat 7 intervenţii chirurgicale, o chinuie dureri insuportabile de cap, are tulburări de vorbire - nu poate comunica cu mama, care îi este alături mereu, nici nu o mai poate vedea bine.  După aceste operaţii Viorica a ajuns să nu poată mişca nici măcar un deget, medicii spun ca are nevoie de reabilitare şi mulţi bani. 
  Părinţii Vioricăi, Oxana şi Simion  sunt disperaţi, numai ştiu la ce uşă să mai bată pentru  a-şi vedea fata sănătoasă. Au apelat la ajutorul oamenilor din sat, la biserică... toti au fost receptivi, pentru ca o cunosc de mica şi ştiu că este o fetiţă de treabă, bună la suflet şi muncitoare.  Medicii spun că este o fată puternică şi se vede lupta pentru viaţa ei, fiecare zi e mai bună ca ieri, dar oricum trebuie să urmeze un tratament medicamentos  foarte costisitor.
Banii care îi primeşte Viorica pentrul gradul de invaliditate ajung doar peste o folie de pastile este doar o picătură din ceea ce are nevoie ea ca să se facă bine.
Familia Postovan va roaga cu lacrimi în ochi să o ajutaţi, fiecare cu cât poate, nimic nu este mai important pentru ei acum, important sa îşi poată strângă fiica la piept, iar tatăl să îşi îndeplinească visul de a-şi duce fiica de braţ la altar.


Banii colectaţi în urma vânzării biletelor de la seminar motivaţional din Drochia de pe 3 mai  vor fi donaţi Vioricăi, dar pentru a creşte ţansa ei de recuperare e nevoie de o sumă mai mare evident. Orice sută de lei o poate pune pe picioare pe această fată cu părul ca focul. O puteţi contacta pe mama ei

 


Sau puteţi face transferuri directe prin diferite servici de transferuri băneşti.
Oxana Postovanu -069026339, 068142578
nr  ident>:2003012035226

Dar şi pe conturile
Postovanu Elena,
 nr de identificare:  2007012027489
conturi 22522549008 Banca "MoldovaAgroinbank" S.A filiala Drochia, cod bancar AGRNMD2X702


marți, 21 aprilie 2015

Pe 3 mai vin cu un seminar motivațional la Drochia

Foarte des evadez din capitală, acolo unde parcă și timpul curge mai încet, acolo unde mă așteaptă cei mai dragi și sinceri oameni - în Drochia, în Țarigrad. Acolo am crescut și am primit educația, acum cred că a venit momentul ca să mă răsplătesc pentru asta și pentru prima dată vin cu un seminar  motivațional.

 
    De fapt am primit invitația, și fără să stau mult pe gânduri am trecut la fapte. M-am gândit că prin raioane și prin sate de fapt e nevoie mult de încurajare, acolo unde oamenii nu au unde ieși înafară de piață și cluburi de noapte. Acolo unde nu se organizează workshop-uri și training-uri în fiecare săptămână, unde oamenii își duc viața de la o zi la alta, fără a mai spera. Vreau să împărtășesc cu drochienii mei experiența mea, și nu pentru a mă lauda, așa cum mi-au spus-o unii prin "critică contructivă" - ci pentru a le arăta că se poate. Tot de ce e nevoie - dorință, încredere și poftă de viață și astea nu le iei de la nimeni, le găsești în interiorul tău. E nevoie ca cineva să îți amintească că de fapt toate probleme și respectiv toate soluțiile se află în noi. Trebuie doar să ieșim din culcușul și lenea noastră comodă și să apucăm să muncim pentru fericirea noastră. 
    Fericirea depinde de Tine, acesta este titlul seminarului motivațional din Drochia, nu este un titlu feminin pentru că aștept să vină femeile însoțite de soții, iubiții, fiii lor. Dacă o femeie încearcă să se schimbe și nu are susținerea bărbaților din jur atunci se va zbate ca un pește pe uscat. 
    Și pentru că așa cum m mai zis-o - adevărata fericire e când faci pe alții fericiți - banii obținuți la eveniment vor fi donați unei mamei care de una singură, părăsită de toți luptă pentru a-și salva copilul de la moarte. Despre viața grea și încercarea dureroasă la care a fost supusă o voi scrie în curând, ca să afle câți mai mulți oameni de durerea sfâșietoare a unei mame care își vede cum se stinge copilul sub ochii ei, fără a avea cum să îl salveze.
      Pe 3 mai la ora 12.00 vă dau întâlnire, vouă cei din Nordul țării să ne cunoaștem, să ne împărtășim cu bucuriile și durerile, să găsim împreună puterea de a crede în fericirea personală într-o țară care a uitat de cetățenii ei - până la urmă adevărata schimbare din conducerea țării se va face doar atunci când fiecare moldovean va ști să se prețuiască, să vorbească, să ceară și să ofere, să respecte și să ceară respect.




joi, 16 aprilie 2015

Fericire de mamă - şi-a readus cei 4 copii în casa renovată după incendiu


    M-a prins în braţele ei puternice, m-a ridicat de la pământ şi cu lacrimi în ochi îi citeam fericirea. Ina Moraru, care în urmă cu 3 luni era devastată după ce i-a ars locuinţa şi după ce copiii i-au fost luaţi prin centre de plasament e din nou fericită. În caminul din care a ars totul... acum miroase a curat şi  a dragoste de mamă. Iar pentru mine fericirea înseamnă să văd alţi oameni fericiţi în jur. 
   Despre povestea cutremurătoare a Inei aţi aflat pe blog şi în cadrul seminarului motivaţional - Curajul de a fi Tu însuţi. http://www.liliaojovan.com/2015/03/o-mama-singura-cu-4-copiii-disperata.html
 Aşa arăta Ina după ce a venit de la muncă şi şi-a găsit cei 4 copii în mijlocul străzii în plină iarnă... şi aşa arată Ina în timp ce ne făcea excursia prin casa ei renovată.
După ce am încheiat seminarul, am urcat-o în microbusul plin cu lucruri şi cu banii în buzunare cât să ajungă pentru o renovare modestă şi i-am şoptit la ureche că vreau să vin la "casă nouă". Chiar a doua zi a început cumpărăturile - pentru că voia să îşi i-a copii din centrele de plasament. a muncit zi şi noapte şi a cheltuit fiecare bănuţ cu cap şi în vinerea mare şi-a terminat chinul - cu efortul celor de la CCF Moldova - Ina a putut să îşi îmbrăţişeze copiii în noua loc casă. Iar noi am primit invitaţia la Casă Nouă. Cu o faţă luminată de o stare de bine şi împlinire, Ina ne-a făcut tuturor  o excursie prin căminul unde fiecare centimentru pătrat renovat e meritul multor oameni bun la suflet. Fiecare din cei 4 copii ai săi pe care îi creşte de una singură o trăgea de mânecă şi o întreba ceva. Ea întorcea capul, când la unul când la altul şi cu un glas dulce îi alinta pe toţi "da zaicik". Urmează o perioadă grea - să revină la muncă, şi doar cu 3000 de lei lunar să îşi crească copiii. Dar încrederea pe care o are acum, nu i-o poate lua nimeni. Atât timp cât îşi are copiii alături are pentru ce lupta şi ea este o femeie care a trecut prin multe şi mai are puterea să zâmbească din suflet. Vă mulţumesc tuturor că aţi făcut o mamă MegaFericită şi aţi oferit şansa copiilor ei să crească înconjuraţi de dragoste şi grijă.

Este meritul multor oameni buni, începând de la Asitenţa socială şi Primăria din orăşelul Vadul lui Vodă, continuând cu albinuţele de la CCF Moldova, fondatorii companiei Lagmar Impex - Natalia şi Viorel Godea... şi voi, toţi cei care aţi fost prezenţi la cel 2-lea seminar motivaţional.